Întrebări de nota 10. Abi Popa (3)

Despre Abi am auzit de la un prieten care mi-a zis că "e un băiat la SR Brașov, foarte bun. Nu e foarte înalt, dar e profilul lui Dani Coman așa" și m-am uitat. Și m-am dus la meciuri și mi-a plăcut ce am văzut.

Few months later, am nimerit la masă cu anumiți oameni, mai mult sau mai puțin din fenomen, care discutau și m-au întrebat printre rânduri dacă știu un portar, junior, care să se potrivească la Gaz Metan. Și de aici începe povestea prin care Abi a ajuns la Gaz Metan și prin care am legat o legătură specială cu el, dar mai ales cu tatăl său care este un exemplu perfect pentru orice părinte de copil care face fotbal.

Abi este un portar pe care îl văd în Liga 1 în câțiva ani, fiind portar, este foarte greu să aperi când ești tânăr. Însă lumea care mă știe, cunoaște foarte bine faptul că eu cred în muncă mereu, peste partea cu talentul, iar Abi este un muncitor înainte de toate.

De aici îl las pe el să vă povestească

1. Cum a început Abi fotbalul și de unde pasiunea? Fotbalul l-am început la vasta de 7 ani, eram clasa întâi. Țin minte ca un coleg de clasa a întrebat dacă exista cineva care vrea sa practice acest sport, pentru a merge la echipa unde el evolua deja in acel moment. Le-am prezentat ideea părinților mei, care nu s-au așteptat la acest sport, și au fost de acord sa ma ducă la antrenamente dacă timp de doua săptămâni primeam numai FB la școala. Zis și făcut!

2. Cum ai ajuns în poartă? Aveam un prieten de familie care in acel moment evolua pe postul de portar la echipa din Predeal. Se întâmpla de multe ori ca părinții sa ne ducă la meciuri, și eram fascinat de modul in care plonja după mingi. Mi s-a părut un post distractiv si foarte important pentru echipa de fotbal.

3. Spune-ne puțin parcursul tău până în punctul când ai ajuns la Dunărea Călărași Mare parte din juniorat am făcut-o in Brasov, la FC Brasov și Forex, însă finalul m-a găsit la clubul Ardealul Cluj, echipa cu care am câștigat locul 3 in liga elitelor. Debutul la seniori a fost in 2017, când am jucat primul meci in liga a doua pentru Dacia Unirea Brăila. A urmat un transfer la Unirea Slobozia, echipa pentru care nu am jucat foarte mult și unde am avut parte de câteva accidentări. Am decis sa o iau de la capăt in liga a patra, la SR Brasov, unde am reușit promovarea in liga a treia, urmând sa ne batem pentru promovarea in liga a doua, însă am rămas fără finanțare și proiectul a stagnat. Am avut parte de o operație la umăr care m-a ținut pe bară in jur de cinci luni, iar după un retur foarte reușit in acel sezon, am primit o oferta de a semna cu Gaz Metan Mediaș. La Mediaș am petrecut doi ani, perioada foarte importantă deoarece am crescut mult atât ca fotbalist cât și ca om.

4. Cum a fost trecerea de la Brașov la Mediaș și acum la Călărași? Care sunt greutățile prin care trece un tânăr ca tine când este departe de casă și de cei dragi? Trecerea de la un oraș la altul nu mai este atât de grea acum, având in vedere ca sunt plecat de acasă de la 17 ani. Știu toate obstacolele care vin la pachet cu mutarea in alt oraș, însă sunt obișnuit acum. Cel mai greu lucru, chiar și in prezent, este sa stai departe de familie și prieteni. Chiar daca mai fug acasă o data la câteva săptămâni, tot simt nevoia sa vorbesc cât mai mult cu cei dragi.

5. Care este cel mai bun prieten al tău din echipă? La Călărași sunt de puțin timp, așa ca momentan nu am un “cel mai bun prieten”. La Mediaș in schimb, am fost coleg cu Razvan Plesca și Alexandru Buzbuchi. Deși de multe ori exista o mică rivalitate intre portari, intre noi trei nici nu s-a pus problema de așa ceva. Eram mai mereu împreuna, iar in prezent am rămas foarte buni prieteni și tinem legătura destul de des.

6. Care este cel mai important sfat primit până acum? Unul din cele mai importante sfaturi l-am primit de la părinții mei. Mi-au spus ca pentru a reuși in viața, am nevoie de multă munca, seriozitate si ambiție. De mic am crescut cu aceste lucruri in cap, si încerc sa ma țin de ele cât de mult posibil.

7. Care este punctul forte al tău, dar și punctul slab? Punctul meu forte ca si portar pot spune ca este reflexul. Nu am o statura foarte mare, așa ca încerc sa compensez prin reflexe si viteza. Punctul slab nu știu care este, nu m-am gândit niciodată la asta.

8. Cât contează factorul psihologic în fotbal? Factorul psihologic este foarte important in fotbal. Dacă nu esti puternic psihic, este foarte greu sa reusesti in acest sport, deoarece mereu treci prin accidentări sau simple scăderi de forma si ai nevoie de putere psihică pentru a te ridica si a continua lupta.

9. Există un gram de noroc pe postul pe care îl joci? Sau nu face parte din fișa postului? Sunt de părere ca norocul face parte din toate domeniile posibile. Și ca portar, uneori ai nevoie de puțin noroc pentru a rezolva anumite faze de joc ce par imposibile.

10. Hai să facem un exercițiu de imaginație. Eu pun o perioadă de ani și tu pui echipa la care o să joci atunci.

a. 1 an - Gaz Metan

b. 3 ani - Gaz Metan

c. 6 ani - Universitatea Craiova / CFR Cluj

d. 10 ani - In străinătate